cand stii ca iubesti fara limite?!

cind ai copii!! :)

sunt martor acestui sentiment si simt un privilegiu in a-l putea urmari atat de aproape..e chiar bine ca e inexplicabil si apare doar in momentul potrivit, caci cine stie ce-ar fi odata cu obtinerea controlului asupra unui fenoment fara hotare..hm..prea departe..inapoi la ei, la copii..cei ce transforma maturii in fiinte mecanic organizate, extrem de responsabile, uneori in exces, dar suprasaturate de acel aer al dragostei, ce-i face sa adore rutina indispensabil atasata unui copil..

si cind te gindesti, o baie seara..in fiecare seara..ah, si cite seri din astea sunt in 10 ani..si toate la fel..si toate aceluiasi copil..si toate unskippable..dar totusi iubite toate..miscari devenite automate, insa exact de dorite ca acele prime..orice sunet nou aduce o bucurie isterica..orice miscare nevazuta transforma ziua intr-o manifestare cu caracter solemn..o dragoste insoteste fiece privire, chiar si cele de cearta..o dragoste excesiva, enervanta uneori..dar reala..

e o parte din tine..esti chiar tu..cit te-ai iubi, de nu ai fi atat de critic?! ar exista oare unitati de masura pentru ea, pentru dragoste?! I don't think so..e o satistactie sa stii ca poti iubi atat..e o mandrie intr-un oarecare mod..e dragoste..

si ar mai fi ceva..

cind ma trezesc nu-mi place..cind adorm nu vreau..de s-ar fi putut automatiza procesul, de pus OFF la acele prime ganduri care apar cind intru sau ies din somn..mereu mai este ceva ce trebuie gandit, niciodata nu e tot, chiar si in pauze..

libertatea e prea aproape..surprinzator, cind esti cat pe ce sa o atingi, cedezi, o reevaluezi si decizi ca nu-ti mai trebuie..libertatea e prea simpla pentru a fi nedorita..prea colorata pentru a fi usoara..prea rece pentru a-ti fi o iubita permanenta..doar amanta..doar efemer..doar o singura data..doar pentru altii, nicicand pentru tine..

dezamagire utila, productiva..nu..o las celorlalti, ce pot scurge experienta din tot ce li se intimpla..eu nu pot, nici nu vreau..scot doar ceea ce doresc din ceea ce imi e placut..selectie inconsistenta..inselectie..

ar mai fi ceva de mentionat..nimic nu e imposibil, nici facil..discretia fiecarui e cea care decide..e stupid de a imprumuta un rationament strain, chiar si doar pentru o clipa..un template venit nu e o solutie, nu e o regula..e o exceptie ce se arunca rar, imprevizibil, cu predictie incalculabila..nu!

nu mai e nimic..as fi vrut sa fie altfel, but not today..azi scriu prea mult, nu se citeste..    

sa uit, sa nu uit..

cind uiti, n-o face
mai bine las-o-n mintea ta..
caci timpul trece..lumea tace..
e trist cind esti cind esti capabil de-a uita..

cum se face ca atunci cind decid sa uit ceva, anume acel element se inregistraza mult mai profund si devine imposibil de-a fi aruncat?! ar fi tendinta naturala de contradictie? sau ceea ce e dorit nedorit, devine brusc maxim dorit? :)

neuitatu' e o forma de existenta ce impune tensiune, atentie, precautie..nu uiti, deci tii cont de greselile si victoriile ce ti-au marcat viata intr-un oarecare moment, respectiv esti intr-adevar la curent cu ceea ce ti se intimpla..nu mai ai scuza de a gresi din nou, de a pasi pe aceeasi sticla..incordare, perfectionism..e mai greu stiu..dar mai curat I guess..

do we need a second chance?!

ce-ar fi daca pentru fiecare greseala comisa am fi avut un backup pe care-l putem incarca, inlocuind realitatea, oricind..cit de util e sa avem optiunea de a face aceeasi for the second time in the same environment?! evident ca va avea de "suferit" in acest caz, in special, calitatea actiunilor, care, retusate si regindite, permit obtinerea sau a rezultatului dorit sau a unui substantial mai bun..pentru ce? oare cel existent nu ofera aceeasi doza de experienta fie el chiar si nedorit?

a second chance..tentant, insa artificial..un fail din prima, nu poate fi tranformat intr-un succes cu intensitatea unui facut right din start..fixat va fi..liniste va da..iluzie de fericire, probabil, va crea..toate efemere..vor trece..ramine orgoliu spart..si unde-i fericirea reparata atunci?

cred ca nu as da multa admiratie celor ce pot oferi si utiliza, fie si cu ratiune sau randament pozitiv, o a doua ocazie, caci, de fapt, totul se reduce la iertare si rescriere de istorie..adica modificari esentiale..se taie din unicitatea vietii..greseli retraite, lipite conform altor standarde..variatii de comportament, caracter..nimic steady..totul flexibil..dispare individualitatea..

so do we?!
imho, nu merita..ce a fost asa sa fie, natural..exista si alte benzi de fericire :)

why arctic monkeys

aflat de ei din intimplare..mi-au placut cu timpul, inexplicabil pentru mine si la fel de neclar pentru restu..
am fost intrebata de ce arctic? pentru ca place, oare nu-i destul? nu-i!
deci lista mea, adica consecutivitatea care m-a facut sa-i indragesc:
"505"
"Old Yellow Bricks"
"Balaclava
"Do Me a Favour"
"Secret Door"
si altele..


nu sfatuiesc numanui de fapt..ca sa placa ceva trebuie apriori sa o vrei cu adevarat..nu-mi sta in puteri sa creez aceasta dorinta..
they don't do sophisticated music..they just do something that happens to please me..
you may try it, or you may not..I'm open to share my choices :)

trecut neuitat..revenit..stupid

si tocmai cind credeam ca nimic nu ma mai poate surprinde..mi-a venit acum, indreptatindu-si comportamentul ridicol de iresponsabil..cerind intelegere..si o face pentru el la siguranta, in nici un caz pentru mine..fiecare din noi vrea sa se simte erou..ii voi da aceasta posibilitate..pina in momentul in care-i voi scrie raspuns, daca o voi face..

acum cere bunavointa..de parca ar fi primul..am cerut si eu cindva..nu am primit..ce m-ar facea s-o dau acum, fara urme de repros si dorinta de rabunare? hm..omenia! nu am uitat, am incercat sa sterg..am incercat sa uit, sa tai..imposibil..chiar citisem recent un articol foarte true al unui blogger moldovean.."nu poti sa stergi un om"..si n-o poti face..poti doar sa devii indiferent..am devenit..mesajul primit m-a facut sa rid..mult..venisem devreme la oficiu..eram plina de agresie..autobusul pe care-l considerasem norocos, caci a fost atit de bun si nu m-a impus sa-l astept mult, era plin de babe..muuulte, mici sh tari (mici temporar, caci azi eram pe tocuri)..deci venisem sufocata de ginduri rele si am citit-o..eh..bine ca nu am scris raspuns de indata ce am zarit mesajul..una din rezolutiile acestui an este practic atinsa! :)

nu-l inteleg, dar nici nu vreau s-o fac..oamenii isi expun tirziu gindurile/sentimentele din simplul motiv ca nu mai suporta sa le poarte ei..sentimentul de vina e totusi unul greu..si atunci le arunca pe constiinta altcuiva, camuflind procesul prin crize existentiale..astfel isi coloreaza egoismul si lasitatea in culori aparent demne..sunt  descoperiti..nu capata experienta..of..oare cind apare maturitatea?!

pedeapsă

știu, o merit..dar totuși de ce? acum, fiind absolut distrusă de pedeapsa primita 2 ore în urma, imi pare că fiind la curent cu motivul mă voi putea calma..oare?!

dar totuși vreau..vreau să știu ce anume mă face să fiu demna de a fi jefuită chiar în unul din puținele momente de fericire sufletească..I know, I know, am mai scris despre eșecuri..acum e altceva..sunt atentă, nu tentez pe nimeni cu geanta sau portmoneul meu (care, apropo, era nou și sufletește tare prețios, căci dăruit de cineva extrem de drag)..am crezut că fac mai bine dacă iau microbuzul..și mi-am facut-o..tare ”bine” mi-am mai făcut-o..

e straniu dar am găsit ceva ce m-a mirat plăcut în nefericitul eveniment..chiar m-a bucurat calmul și rațiunea surprinzătoare cu care am sunat la toate băncile și mi-am blocat cardurile..am analizat ce am pierdut și nu am simțit nimic când mi s-a dus gândul la acei bani ce erau, și pe care evident nu-i voi mai vedea..simțit durere, însă, doar când realizat că nici punga nu-mi va mai fi tactil accesibilă vre-odată..anume acel obiect ce-mi asigura o legătura invizibilă, dorită, cu una din preferatele mele persoane, ce e fizic prea departe pentru a-mi putea permite acum să pierd acea legătură..

așa a fost să fie..chiar nu pun la îndoiala faptul că o merit..nuș ce să mai scriu..doare..atât :(