It's all about how we often we fail to fail

offf failure..cât de des trebuie să ni se întimple? există oare reguli, orar, alarma, remider? şi dacă ar fi totul previzibil, planificat?

să zicem că periodic, cu o anumită frecventă am fi primit un aviz, conform căruia vom fi anunţaţi că urmează să suferim un eşec..curios, ar fi mai uşor suportabil atunci?

puţin probabil..un failure rămâne a fi oricum neplăcut chiar dacă şi e unul aşteptat.. previzibilitatea va avea doar un efect de presiune, ceea ce va tranforma musca în elefant..

ceea ce într-adevăr va face o diferenţă este, banal, atitudinea..în mod natural un eşec nedorit (hm, de fapt, ele toate by default sunt nedorite :) ) poate apărea exact în momentul în care deja totul pare a fi insuportabil şi, ca prin miracol, viaţa, in ciuda atacului suferit, continuă..ba chiar graviditatea problemei cazute concentric ghemului din complicaţii existente, capătă o nuanţa chiar hazlie odată cu mărirea dimensională a intervalului de timp între prezent şi momentul eşecului..

şi vorbeam de atitudine..e decisivă, esenţială în neutralizarea succesiunii de momente "fiasco"..doar printr-o percepţie efectiv-pozitivă insuccesele pot fi, prin supra efort, tranformate în provocări şi apoi în victorii..

astfel, înfrângerile sunt inevitabile..i eto fact :)
valoare vitală aici o are capacitatea de transpunere a evenimentelor negative din coloana nereuşitelor în cea a premiselor şi motivaţiilor pentru succese..

so, a failure is just a new challenge ;)