știu, o merit..dar totuși de ce? acum, fiind absolut distrusă de pedeapsa primita 2 ore în urma, imi pare că fiind la curent cu motivul mă voi putea calma..oare?!
dar totuși vreau..vreau să știu ce anume mă face să fiu demna de a fi jefuită chiar în unul din puținele momente de fericire sufletească..I know, I know, am mai scris despre eșecuri..acum e altceva..sunt atentă, nu tentez pe nimeni cu geanta sau portmoneul meu (care, apropo, era nou și sufletește tare prețios, căci dăruit de cineva extrem de drag)..am crezut că fac mai bine dacă iau microbuzul..și mi-am facut-o..tare ”bine” mi-am mai făcut-o..
e straniu dar am găsit ceva ce m-a mirat plăcut în nefericitul eveniment..chiar m-a bucurat calmul și rațiunea surprinzătoare cu care am sunat la toate băncile și mi-am blocat cardurile..am analizat ce am pierdut și nu am simțit nimic când mi s-a dus gândul la acei bani ce erau, și pe care evident nu-i voi mai vedea..simțit durere, însă, doar când realizat că nici punga nu-mi va mai fi tactil accesibilă vre-odată..anume acel obiect ce-mi asigura o legătura invizibilă, dorită, cu una din preferatele mele persoane, ce e fizic prea departe pentru a-mi putea permite acum să pierd acea legătură..
așa a fost să fie..chiar nu pun la îndoiala faptul că o merit..nuș ce să mai scriu..doare..atât :(
No comments:
Post a Comment