cand stii ca iubesti fara limite?!

cind ai copii!! :)

sunt martor acestui sentiment si simt un privilegiu in a-l putea urmari atat de aproape..e chiar bine ca e inexplicabil si apare doar in momentul potrivit, caci cine stie ce-ar fi odata cu obtinerea controlului asupra unui fenoment fara hotare..hm..prea departe..inapoi la ei, la copii..cei ce transforma maturii in fiinte mecanic organizate, extrem de responsabile, uneori in exces, dar suprasaturate de acel aer al dragostei, ce-i face sa adore rutina indispensabil atasata unui copil..

si cind te gindesti, o baie seara..in fiecare seara..ah, si cite seri din astea sunt in 10 ani..si toate la fel..si toate aceluiasi copil..si toate unskippable..dar totusi iubite toate..miscari devenite automate, insa exact de dorite ca acele prime..orice sunet nou aduce o bucurie isterica..orice miscare nevazuta transforma ziua intr-o manifestare cu caracter solemn..o dragoste insoteste fiece privire, chiar si cele de cearta..o dragoste excesiva, enervanta uneori..dar reala..

e o parte din tine..esti chiar tu..cit te-ai iubi, de nu ai fi atat de critic?! ar exista oare unitati de masura pentru ea, pentru dragoste?! I don't think so..e o satistactie sa stii ca poti iubi atat..e o mandrie intr-un oarecare mod..e dragoste..

si ar mai fi ceva..

cind ma trezesc nu-mi place..cind adorm nu vreau..de s-ar fi putut automatiza procesul, de pus OFF la acele prime ganduri care apar cind intru sau ies din somn..mereu mai este ceva ce trebuie gandit, niciodata nu e tot, chiar si in pauze..

libertatea e prea aproape..surprinzator, cind esti cat pe ce sa o atingi, cedezi, o reevaluezi si decizi ca nu-ti mai trebuie..libertatea e prea simpla pentru a fi nedorita..prea colorata pentru a fi usoara..prea rece pentru a-ti fi o iubita permanenta..doar amanta..doar efemer..doar o singura data..doar pentru altii, nicicand pentru tine..

dezamagire utila, productiva..nu..o las celorlalti, ce pot scurge experienta din tot ce li se intimpla..eu nu pot, nici nu vreau..scot doar ceea ce doresc din ceea ce imi e placut..selectie inconsistenta..inselectie..

ar mai fi ceva de mentionat..nimic nu e imposibil, nici facil..discretia fiecarui e cea care decide..e stupid de a imprumuta un rationament strain, chiar si doar pentru o clipa..un template venit nu e o solutie, nu e o regula..e o exceptie ce se arunca rar, imprevizibil, cu predictie incalculabila..nu!

nu mai e nimic..as fi vrut sa fie altfel, but not today..azi scriu prea mult, nu se citeste..    

sa uit, sa nu uit..

cind uiti, n-o face
mai bine las-o-n mintea ta..
caci timpul trece..lumea tace..
e trist cind esti cind esti capabil de-a uita..

cum se face ca atunci cind decid sa uit ceva, anume acel element se inregistraza mult mai profund si devine imposibil de-a fi aruncat?! ar fi tendinta naturala de contradictie? sau ceea ce e dorit nedorit, devine brusc maxim dorit? :)

neuitatu' e o forma de existenta ce impune tensiune, atentie, precautie..nu uiti, deci tii cont de greselile si victoriile ce ti-au marcat viata intr-un oarecare moment, respectiv esti intr-adevar la curent cu ceea ce ti se intimpla..nu mai ai scuza de a gresi din nou, de a pasi pe aceeasi sticla..incordare, perfectionism..e mai greu stiu..dar mai curat I guess..

do we need a second chance?!

ce-ar fi daca pentru fiecare greseala comisa am fi avut un backup pe care-l putem incarca, inlocuind realitatea, oricind..cit de util e sa avem optiunea de a face aceeasi for the second time in the same environment?! evident ca va avea de "suferit" in acest caz, in special, calitatea actiunilor, care, retusate si regindite, permit obtinerea sau a rezultatului dorit sau a unui substantial mai bun..pentru ce? oare cel existent nu ofera aceeasi doza de experienta fie el chiar si nedorit?

a second chance..tentant, insa artificial..un fail din prima, nu poate fi tranformat intr-un succes cu intensitatea unui facut right din start..fixat va fi..liniste va da..iluzie de fericire, probabil, va crea..toate efemere..vor trece..ramine orgoliu spart..si unde-i fericirea reparata atunci?

cred ca nu as da multa admiratie celor ce pot oferi si utiliza, fie si cu ratiune sau randament pozitiv, o a doua ocazie, caci, de fapt, totul se reduce la iertare si rescriere de istorie..adica modificari esentiale..se taie din unicitatea vietii..greseli retraite, lipite conform altor standarde..variatii de comportament, caracter..nimic steady..totul flexibil..dispare individualitatea..

so do we?!
imho, nu merita..ce a fost asa sa fie, natural..exista si alte benzi de fericire :)

why arctic monkeys

aflat de ei din intimplare..mi-au placut cu timpul, inexplicabil pentru mine si la fel de neclar pentru restu..
am fost intrebata de ce arctic? pentru ca place, oare nu-i destul? nu-i!
deci lista mea, adica consecutivitatea care m-a facut sa-i indragesc:
"505"
"Old Yellow Bricks"
"Balaclava
"Do Me a Favour"
"Secret Door"
si altele..


nu sfatuiesc numanui de fapt..ca sa placa ceva trebuie apriori sa o vrei cu adevarat..nu-mi sta in puteri sa creez aceasta dorinta..
they don't do sophisticated music..they just do something that happens to please me..
you may try it, or you may not..I'm open to share my choices :)

trecut neuitat..revenit..stupid

si tocmai cind credeam ca nimic nu ma mai poate surprinde..mi-a venit acum, indreptatindu-si comportamentul ridicol de iresponsabil..cerind intelegere..si o face pentru el la siguranta, in nici un caz pentru mine..fiecare din noi vrea sa se simte erou..ii voi da aceasta posibilitate..pina in momentul in care-i voi scrie raspuns, daca o voi face..

acum cere bunavointa..de parca ar fi primul..am cerut si eu cindva..nu am primit..ce m-ar facea s-o dau acum, fara urme de repros si dorinta de rabunare? hm..omenia! nu am uitat, am incercat sa sterg..am incercat sa uit, sa tai..imposibil..chiar citisem recent un articol foarte true al unui blogger moldovean.."nu poti sa stergi un om"..si n-o poti face..poti doar sa devii indiferent..am devenit..mesajul primit m-a facut sa rid..mult..venisem devreme la oficiu..eram plina de agresie..autobusul pe care-l considerasem norocos, caci a fost atit de bun si nu m-a impus sa-l astept mult, era plin de babe..muuulte, mici sh tari (mici temporar, caci azi eram pe tocuri)..deci venisem sufocata de ginduri rele si am citit-o..eh..bine ca nu am scris raspuns de indata ce am zarit mesajul..una din rezolutiile acestui an este practic atinsa! :)

nu-l inteleg, dar nici nu vreau s-o fac..oamenii isi expun tirziu gindurile/sentimentele din simplul motiv ca nu mai suporta sa le poarte ei..sentimentul de vina e totusi unul greu..si atunci le arunca pe constiinta altcuiva, camuflind procesul prin crize existentiale..astfel isi coloreaza egoismul si lasitatea in culori aparent demne..sunt  descoperiti..nu capata experienta..of..oare cind apare maturitatea?!

pedeapsă

știu, o merit..dar totuși de ce? acum, fiind absolut distrusă de pedeapsa primita 2 ore în urma, imi pare că fiind la curent cu motivul mă voi putea calma..oare?!

dar totuși vreau..vreau să știu ce anume mă face să fiu demna de a fi jefuită chiar în unul din puținele momente de fericire sufletească..I know, I know, am mai scris despre eșecuri..acum e altceva..sunt atentă, nu tentez pe nimeni cu geanta sau portmoneul meu (care, apropo, era nou și sufletește tare prețios, căci dăruit de cineva extrem de drag)..am crezut că fac mai bine dacă iau microbuzul..și mi-am facut-o..tare ”bine” mi-am mai făcut-o..

e straniu dar am găsit ceva ce m-a mirat plăcut în nefericitul eveniment..chiar m-a bucurat calmul și rațiunea surprinzătoare cu care am sunat la toate băncile și mi-am blocat cardurile..am analizat ce am pierdut și nu am simțit nimic când mi s-a dus gândul la acei bani ce erau, și pe care evident nu-i voi mai vedea..simțit durere, însă, doar când realizat că nici punga nu-mi va mai fi tactil accesibilă vre-odată..anume acel obiect ce-mi asigura o legătura invizibilă, dorită, cu una din preferatele mele persoane, ce e fizic prea departe pentru a-mi putea permite acum să pierd acea legătură..

așa a fost să fie..chiar nu pun la îndoiala faptul că o merit..nuș ce să mai scriu..doare..atât :(

what is there to like?!

nu am chef de diacritice..

what is there to like?..unde?..aici, acolo, everywhere..

ce tranforma un simplu om, eveniment, fenoment, act, obiect, etc in unul extrem de placut? ce face sa placi, sau sa fii placut? raspunsul e pe cat de simplu pe atat de neclar: totul etichetat cu "EXTRA"!

daca ar fi sa-mi pun intrebarea aroganta: ce ma face sa cred ceva/cineva demn de atentia, ba chiar de admiratia mea? atunci cu siguranta as raspunde prin a cauta tot ce e inedit, difer, special in acel ceva/cineva..abilitatile ce supraindestuleaza asteptarile sunt acelea care deobicei conteaza, care inclina dramatic balanta..

e oare un principiu tipic doar on personal side de apreciere? si daca se aplica la serviciu? just imagine ce viteza ar dobandi avansarea in cariera atunci..so exceeding the expectations really makes the difference..then why don't we make it a base principle for everything?

calculată..rea

Obişnuiesc să-mi calculez emoţiile..de ce să utilizez energie pentru a reacţiona prompt şi adecvat în momente imprevizibile, dacă pot să le evit? uneori explodez..pare rau evident apoi, caci exact in proces ma simt erou, unic coordonator al situatiei, unic expert..si atunci distrug, ba chiar o fac constient, crezand orb ca e unica modalitate de solutionare agreabila pentru ambele parti, fara a ma interesa daca al doilea personaj e deacord..spun cuvinte tari, din economie mai mult, caci cele slabe si moi provoaca un delay pe perioada incerta a rezultatului, iar eu il vreau acum!..eu..eu, cea care presupune ca toti vor acelasi rezultat..nu ma obosesc prin a afla daca presupunerea mea are in baza o oarecare cantitate de adevar..

anyway, e vorba de ceea ce am facut recent..enormul soul damage provocat unei persoane absolut inofensive si infantile e o rusine acum..ma chinuie din simplul motiv ca o puteam face altfel, rezultatul fiind de aceeasi dimensiune insa cu o alta forma, culoare, aroma..dar totusi ce a fost atunci? hm..era tensiune cumulata, prea mare dorinta de a evita si un prea puternic efort pentru a o face frumos, fara victime..eram presata..da..asta e..presiune, tentaivele intensive m-au facut sa-mi pierd calmul..

si sunt vinovata..si regret..si as vrea sa am alt output acum..if only I could stop myself when feeling like giving up and hang on for a little bit more..

Eforturi meritate

De-ar fi sa numar cite eforturi depun zilnic cred ca as avea nevoie de un counter cu incrementare automata, caci singura nu as tine minte..si nu ar fi cauza faptu ca fac totul printr-o cantitate semnificativa de impunere..chiar daca e totusi valabil pentru ultimele luni..eforturile depuse cu referinte straine sint acelea pe care as vrea sa le numar, adica sa le memorez pentru a nu uita placerea unei consacrari cu scop extern..

e imensa emotia pe care o port cind depun intreaga silinta pentru a face ceva de care nu voi beneficia eu..suna paradoxal..faci ceva cuiva si te simti mult mai bine..ar fi corect? sau e lipta de autogrija si dragoste? e sacrificare sau binefacere?

reducind totul la "cit de des am ajutat" e chiar posibil de cuantificat valoarea unei singure fiinte in societate..caci, in moemntul de decizie, la asta se reduce true valoarea neta a unui individ, la aportul sau adus unui alt astfel de individ..

decit cit valorez eu? inca putin..cind ajung irreplaceable zic :D

It's all about how we often we fail to fail

offf failure..cât de des trebuie să ni se întimple? există oare reguli, orar, alarma, remider? şi dacă ar fi totul previzibil, planificat?

să zicem că periodic, cu o anumită frecventă am fi primit un aviz, conform căruia vom fi anunţaţi că urmează să suferim un eşec..curios, ar fi mai uşor suportabil atunci?

puţin probabil..un failure rămâne a fi oricum neplăcut chiar dacă şi e unul aşteptat.. previzibilitatea va avea doar un efect de presiune, ceea ce va tranforma musca în elefant..

ceea ce într-adevăr va face o diferenţă este, banal, atitudinea..în mod natural un eşec nedorit (hm, de fapt, ele toate by default sunt nedorite :) ) poate apărea exact în momentul în care deja totul pare a fi insuportabil şi, ca prin miracol, viaţa, in ciuda atacului suferit, continuă..ba chiar graviditatea problemei cazute concentric ghemului din complicaţii existente, capătă o nuanţa chiar hazlie odată cu mărirea dimensională a intervalului de timp între prezent şi momentul eşecului..

şi vorbeam de atitudine..e decisivă, esenţială în neutralizarea succesiunii de momente "fiasco"..doar printr-o percepţie efectiv-pozitivă insuccesele pot fi, prin supra efort, tranformate în provocări şi apoi în victorii..

astfel, înfrângerile sunt inevitabile..i eto fact :)
valoare vitală aici o are capacitatea de transpunere a evenimentelor negative din coloana nereuşitelor în cea a premiselor şi motivaţiilor pentru succese..

so, a failure is just a new challenge ;)

cum iubim?

Întrebarea e de fapt una neimportanta, odată ce eşti îndrăgostit, căci simţi ceva şi o simţi într-atât de profund încât nu vrei să-ţi simplifici emoţia prin transparenţă şi realism. Fiecare a ajuns să idealizeze la un anumit moment, traversat de senzaţii culminante, pe cineva care apoi se dovedi a fi nevrednic acelei idealizări.

Ar fi o dezamăgire?! Nuuu..e doar cursul natural al cunoaşterii unei fiinţe noi, trecute prin toate nivelurile de percepţie. Greşit ar fi dacă persoana respectivă ar fi stocată orb doar la un singur nivel, fie cel al admiraţiei neadecvate. Această greşeala are o singură premisă (obsesia) şi două consecinţe, evident una dorită şi alta dramatică.

Şi totuşi de ce se ajunge a iubi necondiţionat? Eu acum aş zice că din pură prostie, din refuzul de a accepta adevărul, din negarea evidentului..insă toate acestea sunt doar gânduri purificate de unele dezamăgiri anterioare, prezente selectiv şi în prezent, deci profund subiective.

Iraţiunea în dragoste e chiar frumoasă..uneori..când nu devine o idee fixă, o preocupare chinuitoare, astfel pierzându-şi întregul farmec.

So now, I couldn't help but wonder: a iubi cu intelectul pornit e oare posibil? :)

dusă în depresie..revin p(robabil)osibil

apare cu o regularitate înfricoşătoare..
are mai multe premise şi doar două consecinţe: bună şi rea..
gânduri negre..musică..voinţă pierdută..abis..gol..indiferenţă..

depresia nu e nici spaţiu nici formă nici condiţie..e negare..
îmi neg presentul, forţele, aspiraţiile pentru că vreau să cred în eşec..ba chiar îl cred a fi tot ce merit..nefericit însă util uneori..

unii o evită, alţii o suportă cu demnitate şi la fel de nobil trec peste ea..
eu?! eu nu..a mea e incontrolabilă..apare când vrea şi la fel de neorganizat şi nepunctual dispare..lupt?! deloc..o trec prin tot sufletul, o simt integral..apoi o las să fugă, căci ştiu, se va întoarce..


ideal ar fi de ocolit întreaga stare din start..îi întorci spinarea, rămâi neatins de ploaie..ar fi mai sănătos..dar cui îi pasă de sănătate acum..

depresia..cu căt mai mult o alungi, cu atât mai intensivă şi adîncă se intoarce..e ceva de făcut?

team work..hard work

n-am ştiut ca team work-u' e într-atât de greu..s-ar fi crezut ca odată cu creşterea numarului de minţi lucrătoare, task-ul se va tranforma în floare la ureche..însă realitatea rupe conceptul primar..cu câţi mai mulţi membri cu atât purpose-ul devine mai ramificat, deci vag, iar task-ul ia noi nivele de complexitate..

de ce nimeni nu ne-a învăţaţ să ascultăm?! de ce e aşa de greu să acceptam obiectiv noi, străine păreri?! taci şi ascultă! cineva poate şti mai bine..de-aşi fi  realizat asta în momentul în care aveam tupeul să mă opun doar pentru a fi împotrivă..eh..câte lupte ar fi soldate acum cu withdraw-ul fără consecinţe dureroase..

am un nou concept pe care vreau să-l împart: team..delegating..succes :)

Rezoluţii noi, mai vechi

Hotărât sa-mi pun rezoluţii pentru noul an...nu că asta ar mări probabilitatea realizării lor, insă implică un aer organizatoric, matur...poate astfel şi se produc schimbările..prin etichetare colectivă şi planificare scrisă..anyway iata-le:

1. anul acesta am marea ocazie să mă arăt în postură de lucrător salariat..deci să fie cu succes, să trec evaluation period şi să avansez (tare flexibilă rezoluţie) 

2. să nu mai fac greşeli de care facusem până acum..în situaţii de criză să pot să ma opresc şi să nu iau decizii pripite (asta e, de fapt, o dorinţă mai veche, căci toate relele-mi apar exclusiv mulţumită impulsivităţii înnăscute)

3. să-mi planific corect timpul pentru toţi cei care merită

4. să simt fericire :)

Revelion fără olivie..maaare greşeala! :)

Am vrut inovaţie..am vrut să fug de stereotipuri..am vrut să fiu specială..am vrut să uimesc, însă nu am estimat corect nici gradul de importanţă a ocaziei nici intensitatea clasicismului din public..
pe scurt: перемудрила cu meniul de revelion şi..am dat-o în bară..

Cu toate că am gândit mult atunci când am ales direcţiile gastronomice din acea seara şi oaspeţilor li s-au propus combinaţii noi spre explorare, în final am citit foarte clar în ochii tututor: "unde şuba?"..

Pe întâi ianuarie eram distrusă..gatitul reprezintă o valoare importantă pentru mine..dacă nu reuşesc să mulţumesc pe cineva atunci e fail mare :) în focul dezamăgirii am zis ca nu mai experimentez niciodata..bag piciorul în bucătaria franceză şi fac olivie la orice ocazie, fara excepţii! eram suparată..neapreciată.. dar totuşi am stat, analizat..oaspeţii prezenţi în noaptea de Anul Nou erau chiar buneii mei..de unde ar avea ei aprecierea corespunzatoare (adică acea pe care o aştept eu) pentru salate cu crevete şi portocale sau cu linte şi capere?! cum ar fi ştiut ei să primească placere de la placinte cu spanac, canapes cu mozzarella, basilic şi roşii sau pastrav copt cu muştar Dijon dacă abia făcuse cunoştinţa cu toate aceste gusturi atipice?!

M-am linistit..am topit 200 g ciocolata albă, am încalzit 200 ml lapte cu condimente plăcut aromate, am transformat 3 albuşuri în spumă şi am facut un mousse..asta e..dezamagirile se tratează prin noi încercări..aşa ma vindec eu :)

Crăciun..pe nou

Am planificat şi tot am planificat ca într-un final să văd Crăciunul (pe nou) într-o capitală europeană..a meritat întreg efortul!

Târgurile de Crăciun, atmosfera, mirosul, oamenii dragi, zâmbetele, zăpadă, arhitectură memorabilă..toate au fost mult mai impresionante decât imaginate aici, acasă!

Mereu simţeam o atracţie specifică faţă de Praga..inexplicabilă, de fapt..îmi ziceam că numaidecât am s-o văd şi anume iarna, de Crăciun..un oraş de vis în straie luminoase răspândind reflexii plăcute chiar şi în cele mai întunecoase suflete..asta a şi fost..nici urmă de dezamăgire!

Castele, poduri, atracţii turistice, ger, bere, vin fiert, grog, hot punch, trdelnik şi multe alte descoperiri puternic întipărite în memorie..recomand!


Un singur fact e cert, am greşit crezând Praga a fi demna de vizită doar iarna..oraşul mi-a demonstrat că plăcerea turistică va fi caracterizată de aceeaşi intensitate în alt orice anotimp..ce e frumos, e frumos oricînd!

Repet, se merita!!!