Bunica mereu mi-a zis: “Din dar în dar se face rai”
curios..oare redăruirea în baza motivelor mai puţin “curate” este deasemenea valabilă pentru rai? atunci e simplu..selectez darurile ce nu-mi îndestulează necesităţile, le tranform, cu o doză mare de generozitate artificială, în cadouri (chiar dacă şi nedorite) şi raiul îmi e asigurat, nu?!
sau poate totuşi e un caz ce implică mai multă atitudine..biblia zice: darul e sacrificiu..nu dau din dorinţa de a mă elibera de ceva, dar de a suplini careva necesitaţi straine, similare celor ce-mi fac propria existenţă..nu fac curat în garderobă ci-mi refuz nişte plăceri pentru a le transpune altcuiva în aceeaşi intensitate..nu-mi modelez propriul drum spre porţile mult dorite, ci împing pe alţii spre ele..
deci să fim sinceri..nu ţi-am adus ăst dar deoarece m-am gândit la tine necontenit, ba deloc..am făcut-o din pur egoism..eu eram cea de la care nu-mi puteam lua gândul în momentul în care te convingeam că am selectat ceva exclusiv pentru tine şi tot eu eram în prioritate atunci când ziceam că sper să iţi placă..eu, să ştii..să ştiu şi eu..să o pot spune fără minciună, căci cine ştie, poate din sinceritate în sinceritate tot rai se face :)
No comments:
Post a Comment