Aş vrea să zic că cele mai neplăcute momente din viaţa mea sunt uitate..aş vrea să afirm tare că mai bine nu le aveam..aş vrea să le displac, blochez, dizolv..însă (şi asta mă dezarmează cînd ajung sa le înfrunt) cele mai neplăcute momente din viaţa mea revin a fi cele mai fericite..
De fiece dată, retrăind un eşec dureros, simt căldură căci am fost eu..eu cea de atunci, mică, nouă..am lăsat multe greşeli să alunece în vizorul celor ce aşteptau doar perfecţiune..nu-mi e ruşine, căci am trăit..şi ceea ce se reproduce acum sunt amintiri dulci, chiar dacă în acel moment semnificativ din trecut mi-au lăsat sufletul doar găuri..găuri atunci..acum experienţe valoroase, momente de transformare, puncte de control..pe ele le vreau memorate mai mult decăt clipele de fericire proastă..
bolnav? depresiv? neee..productiv!
Îmi iubesc greşelile..şi ele, pe „cernoziomul” dragostei, devin tot mai complexe, inexplicabile..iau caracter propriu..eroul negativ (eşecul) obţine noi dimensiuni pozitive sub presiunea maturităţii..se face indispensabil existenţei mele..nefericirea trecută, neuitată mă face mai flexibilă pe timp de tristeţe şi mai stabilă în bucurie..oare nu asta e perfecţiunea căutată?!
Când iţi e urât însemană că ai de cine să-ţi aduci aminte...şi eu vreau să cred că am :)
No comments:
Post a Comment