Ce e cu tendinţa asta lumească de a preschimbă problemele străine în proprii?
Mereu există cineva, care se crede suficient de nefericit pentru a mă priva de plăcerea de a fi victimă..dânsu(a) pretinde a fi mai demn de privilegiul "jălirii" decât mine căci problemele-i, în mod natural, par mai aspre..de ce să nu ne plângem concomintent? oare nu e loc pentru 2?
De fiece dată când mi se întâmplă să ajung să-mi vărs durerea pe capul cuiva, aşteptând fie tacere confortabilă, milă în ochi şi nodding afirmativ, fie protecţie activă, afirmaţii înflăcărate şi poziţie oricând gata de atac, apare cineva care ma scoate din poziţia de victimă, îmi aruncă cu agresivitate un şir de probleme necunoscute şi ma face să fiu eu cea gata de luptă cu milă în ochi..%)
Neînvinse pentru mine rămân frazele cu antetul: "da eu..", "da la mini..", "la tine încă nică, iaca eu ce am păţit.."..anume ele îmi tranformă planul în eşec..eu, care speram la o ora de compasiune, ce primesc?! redirecţionare în doar 2 cuvinte..7 secunde şi iar luptă..eh..de ce nu eram pregătită mai serios? problemele mele simple nu rezistă concurenţei de azi..am nevoie de altele..
Mereu există cineva, care se crede suficient de nefericit pentru a mă priva de plăcerea de a fi victimă..dânsu(a) pretinde a fi mai demn de privilegiul "jălirii" decât mine căci problemele-i, în mod natural, par mai aspre..de ce să nu ne plângem concomintent? oare nu e loc pentru 2?
De fiece dată când mi se întâmplă să ajung să-mi vărs durerea pe capul cuiva, aşteptând fie tacere confortabilă, milă în ochi şi nodding afirmativ, fie protecţie activă, afirmaţii înflăcărate şi poziţie oricând gata de atac, apare cineva care ma scoate din poziţia de victimă, îmi aruncă cu agresivitate un şir de probleme necunoscute şi ma face să fiu eu cea gata de luptă cu milă în ochi..%)
Neînvinse pentru mine rămân frazele cu antetul: "da eu..", "da la mini..", "la tine încă nică, iaca eu ce am păţit.."..anume ele îmi tranformă planul în eşec..eu, care speram la o ora de compasiune, ce primesc?! redirecţionare în doar 2 cuvinte..7 secunde şi iar luptă..eh..de ce nu eram pregătită mai serios? problemele mele simple nu rezistă concurenţei de azi..am nevoie de altele..
Acum..cât n-ar dura din momentul recepţionării unei probleme străine până la tranformarea ei în una proprie, important e că există acei ce nu ne permit să dureze suficient de mult pentru a deveni obicei..merită mulţumiri..pe bune :)
No comments:
Post a Comment